TwitterRssFacebookGoogle+

Rețeaua Natura 2000

Logo Natura 2000Natura 2000 este o reţea europeană de zone naturale protejate. Scopul înfiinţării ei nu se limitează însă doar la protejarea zonelor incluse, ci vizează şi menţinerea pe termen lung a habitatelor şi speciilor sălbatice de interes. „Protejarea” nu implică interzicerea radicală a activităţilor umane. Dimpotrivă, în majoritatea cazurilor, echilibrul speciilor depinde de modul în care localnicii se organizează şi utilizează resursele naturale.

Cele două tipuri de situri incluse în Natura 2000 sunt: Arii Speciale de Conservare (SCI – Sit de Interes Comunitar), constituite conform Directivei Habitate, şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA – Special Protection Areas), constituite conform Directivei Păsări.

În siturile Natura 2000 sunt permise activități agricole tradiționale, unele dintre acestea necesare pentru menținerea peisajelor (de exemplu, pajiștile montane), cultivarea și obținerea produselor ecologice – legume, fructe, produse lactate, carne, sucuri de fructe, activități de vânătoare și pescuit, cu condiția ca siturile Natura 2000 să își păstreze obiectul conservării.

Exploatarea terenurilor agricole nu trebuie să conducă însă la degradarea sau distrugerea habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale de interes comunitar, pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000.

Aceste activități vor respecta măsurile minime de management pentru speciile de interes comunitar, de exemplu:

  • respectarea perioadelor de reproducere, cuibărit, popas și iernat;
  • exploatarea masei lemnoase – în funcție de habitatul / specia pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000;
  • construcții din materiale tradiționale, în acord cu arhitectura zonei;
  • activități de promovare și dezvoltare a turismului durabil, cu accent pe ecoturism.
Dealul Deniz Tepe

Dealul Deniz Tepe

În zonele protejate nu sunt permise construcții și lucrări de infrastructură care afectează habitatele/speciile pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000. Excepție fac acele lucrări care sunt importante pentru siguranța oamenilor sau de importanță națională. Conform legislației în vigoare, activitățile din siturile Natura 2000 sunt supuse procedurii de evaluare a impactului de mediu, dacă lucrările prevăzute afectează habitatele și/sau speciile pentru care acea arie a fost declarată sit Natura 2000.

Evaluarea impactului asupra mediului nu este însă necesară pentru activitățile zilnice; de asemenea, declararea unei zone ca sit Natura 2000 nu afectează dreptul de proprietate asupra terenurilor. În cazul în care există activități care trebuie stopate, ca urmare a declarării unei zone drept sit Natura 2000, fermierii, proprietarii, administratorii și concesionarii de terenuri vor primi plăți compensatorii.

Pe lângă conservarea capitalului natural, rețeaua Natura 2000 oferă oportunități importante pentru dezvoltare economică durabilă, atât prin posibilitatea atragerii de fonduri, cât și printr-un management economic eficient în beneficiul oamenilor și al naturii.

În România, reţeaua Natura 2000 găzduiește una dintre cele mai mari suprafeţe de situri protejate pe plan european, ea ajungând în 2012 la aproape 42 000 km2. Mai multe detalii aici.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *